Modelul rombului (diamantului) de luare a deciziilor

O abordare noua a luarii deciziilor (Sam Kaner, 1996) – Rombul de luare a deciziilor prin participare – descrie procesul pe care îl parcurge grupul pentru a solutiona o problema dificila si pentru a ajunge la un acord durabil:

• Procesul nu este nici liniar, nici secvential,
• Se caracterizeaza prin confuzie si neintelegere,
• Majoritatea oamenilor tolerează cu greu ambiguitatea si conflictul ce apar în mod inerent in cazul în care nu au puncte de referinta comune sau un cadru comun,
• Cele mai importante realizari ale grupului sunt deseori precedate de o perioada de lupta.

Etapele modelului rombului (diamantului)

Modelul rombului de luare a deciziilor prin participare prezinta urmatoarele etape (zone):
1.    Subiectul nou  – problema actuală
2.    Obisnuinta
 – La început sunt prezentate optiunile familiare, conventionale
Discutiile sunt dificile si rigide
Oamenii se autocenzurează şi nu risca sa se puna intr-o postura jenanta in care sa fie criticati
Membrii grupului isi exprima punctele de vedere fara să analizeze in profunzime implicatile opiniilor lor
Nimeni nu incearcă sa ia in considerare nevoile celeilalte parti
Rezultatul discutiei  poate fi o pseudo-solutie a problemei
3.    Zona divergenta [gandirea divergenta]  – apar perspective si variante noi
4.    Zona de disconfort – diferentele
Membrii grupului se luptă sa inteleaga si sa integreze toate ideile prezentate
Membrii grupului trebuie sa se confrunte cu concepte straine pentru ei
Cu cat este mai mare divergenta de opinii in cadrul grupului, cu atat este mai mare sansa să apara confuzii si interpretari gresite
Din această etapa dificila pot să apara solutii noi, creative, bazate pe intelegere comuna, reciproca
5.    Zona convergenta [gandirea convergenta] – dezvoltarea unor solutii inclusive
Grupul exploreaza alternativele si le sintetizează intr-o solutie care ii satisface pe toti
Dupa ce grupul a dezvoltat un cadru de intelegere comuna, toti simt ca lucrurile decurg mai repede, mai lin, mai uşor
Discutia se poate desfasura destul de rapid si destul de confortabil in cadrul grupului
6.    Zona de incheiere – pasii finali
Se incheie discutia
Sunt lamurite propunerile
Sunt chestionati membrii grupului
Grupul ajunge la o decizie pe baza unei reguli de luare a deciziei stabilita anterior de comun acord

Este nevoie de timp si efort pentru a dezvolta un cadru de intelegere comuna, grupurile avand nevoie de anumite tipuri de suport in diferite momente ale procesului de luare a deciziilor.

Cand membrii grupului experimenteaza disconfortul incadrul procesului de luarea a deciziei, cel mai adesea o percep ca pe o dovada a disfunctionalitatii grupului, iar pe masura ce creste si nerabdarea o percep ca pe o disfunctionalitate a tehnicii procesului decizional in sine.

Multe proiecte au fost abandonate prematur pentru aceste motivatii, in aceste conditii zona de disconfort a fost perceputa ca pe un obstacol insurmontabil, decat ca pe o etapa naturala a procesului.

Neintelegerile si confuziile rezultate ca urmare a comunicarii, sunt normale, parte a procesului decizional. Zona de disconfort este o consecinta inevitabila a diversitatii care exista in orice grup. Dar toate acestea trebuei sa aiba ca fundatie dorinta grupului de a conlucra pentru solutii sustenabile, pe o platforma de colaborare si intelegere reciproca. Grupurile care vor tolera zona de disconfort sunt cele care vor descoperii teritoriile noi, iar un teren comun, este preconditia pentru inovatie.
Intelegerea dinamicii grupului este o competenta de baza a oricarui lider, manager, membru al grupului, oricine care doreste sa extraga din grup extraordinarul potential, pe care acesta il are, in luarea decizilor.


Bibliografie:
Maslow, A.H. (1971). The farther reaches of human nature, New York: Viking
Irving L Janis (1972). Victims of group think, Political Psychology
James P. Byrnes (1998) The Nature and Development of Decision Making
Jone E. Jones. (1973) Sinergy and Consensus seeking, The Anual Handbook of facilitators
Dennis S. Gouran, Randy Y. Hirokawa, IAF Handbook of Group Facilitation
Sam Kaner (2007), Facilitators Guide to participatory decision making
http://en.wikipedia.org/wiki/Group_decision_making
http://en.wikipedia.org/wiki/Consensus_decision-making