21
2009-04-21
Elemente introductive legate de dinamica grupului si consens (partea a 2a)
Luarea deciziei prin consens nu este tehnica favorita a managerilor, pe deoparte pentru complexitatea procesului, a timpului necesar alocat si a faptului ca evaluarea unui grup are ca zona de referinta mai degraba rezultatele acestuia, care in marea majoritate a cazurilor sunt nesatisfacatoare, decat prin posibilitatea si potentialul pe care il are un grup.
In mod obisnuit, grupurile incep sa lucreze impreuna fara a se investi nici un efort in directia coeziunii lui ca si o singura unitate de functionare. Cele mai mari lipsuri sunt in: cum vom actiona/lucra, ce simt membrii grupului legat de ceea ce se intampla si nu se exploreaza ce au de oferit si ce sunt dispusi sa ofere. Se porneste de la premisa ca fiecare membru al grupului stie deja cum functioneaza un grup eficient atat ca si mecanisme democratice, ca votatul este si va fi rezultatul exact al ratiunii grupului si va aduce acelasi nivel de satisfactie tuturor pentru ca oamenii au fost “implicati”.
O valoare care apare in cultura noastra este aceea de a ii invinge pe ceilalti, de ai depasi, de a fi numarul unu si are ca rezultat un comportament competitiv. Exista presupunearea ca competitia este cea care aduce rezultate mai bune. In situatii ambigue, indivizii sunt predispusi sa injecteze elementul de competitivitate, pentru ca acest tip de pozitie in relatiile cu alti membri este deja internalizata. Rationalizarea actului competitiv vine prin insotirea lui cu afirmatii de genul: e o lume caineasca, economia de piata este raspunsul, etc.
Strans legat de fenomenul competitiei este si stilul cognitiv de gandire care spune “ori-ori”. Avem tendinta de a suprasimplifica lucrurile prin dihotomii, categorii auto-exclusive pana la polarizarea opusurilor. Modul in care privim lumea se traduce in relatiile noastre in termeni de suma zero. “Fie esti cu mine, fie esti impotriva mea”, “Mai putin de aici inseamna mai mult acolo” si cel mai adesea nu avem rabdare in gestionarea paradoxurilor de genul “Daca dai o sa primesti”.
Sinergia inseamna a privi ceea ce pare opus ori paradoxal in termeni de ceea ce ne uneste, in loc de ceea ce ne diferentiaza, inseamna cautarea relatiilor esentiale in elemente opuse, este incercarea de a trece de mentalitatea “ori-ori” si de a privi lucrurile in ansambu decat pe elementele constitutive. O persoana gandeste in mod sinergetic atunci cand elemente ca munca si joaca, agresivitate si bunavointa sunt elemente sudate.
Aplicat grupurilor, procesul sinergetic inseamna a privi rezultatele in afara sumei zero. Colaborarea in planificare, rezolvarea de probleme, etc, genereaza rezultate care aproape intotdeauna sunt mai bune decat cele ale unui individ sau a unui grup de indivizi, in cadrul carora competitia nu genereaza doar invingatori ci si marii pierzatori care fac din victorie un pret prea scump. Colaborarea si competitia sunt vazute ca si procese interelationate, care duc la cresterea incrementala a rezultatelor, prin reciprocitatea care se creaza in interactiunea din grup. Punctele de vedere validate prin consens, le excedeaza pe cele care ar fi fost rezultatul muncii in paralel. Intregul devenind astfel mai mult decat suma partilor.
Grupurile pot obtine rezultate sinergetice , atunci cand mecanica democratica a luarii deciziilor, are la baza consensul si nu impartirea grupului intr-o majoritate si o minoritate in jurul problemei. Conflictul este vazut acum ca un atu versus ceva care trebuie evitat cu orice pret. Victoria, este efortul unui grup si nu o misiune individuala. Indivizii care nu se incadreaza in grup, sunt vazuti ca si catalizatori pentru performanta si nu blocatori.
Cautarea consensului, necesita o munca mai ampla si mai grea, decat in cazul modelelor traditionaliste de luarea a deciziei, dar investia in energia necesara pentru functionarea eficienta a grupului fara a sacrifica vreun membru, are o rascumparare fantastica in viitor.

