Brainstormingul are nevoie urgentă de o operație estetică
Nu îmi aduc aminte să fi trăit experienţe mai dureroase ca şi facilitator decât acelea legate de facilitarea sesiunilor de brainstorming. Entuziasmul şi satisfacţia participanţilor la finalul sesiunii nu a compensat nicio dată mediocritatea (şi câte o dată inutilitatea) rezultatelor pe care se pare că doar eu le vedeam pe flip chart.
Articol scris de Janina-Diana Pașaniuc
Nu am nimic cu tehnica de brainstorming, întotdeauna am fost de acord cu zicala "un tâmplar nepriceput va da vina pe uneltele pe care le foloseşte", cred însa că ar trebui interzis prin lege! :) (just kidding)
Brainstormingul are mult prea multe dezavantaje, din experienţa mea şi perspectiva altora ;), pentru a mai putea fi considerat un instrument care să merite atenţia pe care o deţine în acest moment. Culmea ironiei este că acest instrument, depăşit, este sinonim cu creativitatea.
De ce brainstormingul e defect şi cum se poate remedia prin facilitare
Problema: Nimic nu poate fi mai frustrant şi nimic nu ucide mai bine creativitatea decât statul la rând ca să îţi spui idea. Participanţii generează idei, facilitatorul scrie, atât de repede cât poate el, iar ceilalți participanți, _trebuie_ să aştepte pana le vine rândul....!? Got dam it, dacă am înţeles chestia asta! Eu, singură generez 2-3 idei pe minut, dar acum, pe principiul "să se de-a câte una să ajungă la toată lumea" :) trebuie să aştept până Gigel, Maria şi Petrică vorbesc, să îmi ţin minte ideile, să nu le uit ca să ajung şi eu la rând, să zic o idee. Iar între timp ce alţii vorbesc eu nu ştiu ce să fac, să îi ascult, să nu uit idea sau să nu mă gândesc la altele?
Soluţia: E cât se poate de simplă, generarea de idei, se face individual, întotdeauna şi fără excepţie, nu în grup, în tăcere, iar participanţii scriu ideile, pe cartonașe (o idee pe un cartonaş). Eu folosesc, runde succesive în care combin generarea de idei individual, cu prezentarea ideilor în plen şi o nouă rundă de generare de idei individual sau participanţii îşi dau în sensul acelor de ceasornic cartonaşele cu idei, pe care le citesc şi apoi urmează o nouă rundă de generare de idei având ca inspiraţie cartonaşele.
Problema: Ceea ce m-a " amuzat" pana la enervare, este cantitatea mare de idei _non-sens_pe care un grup o poate genera. Nimic nu poate fi mai enervant decât o idee ca "express spearmint" atunci când încerci să generezi idei legate de implicarea persoanelor în luarea deciziei. Lipsa de filtre critice, care este afişată de participanţi este îngrozitoare, doar pentru că gândirea critica este pur şi simplu anulată. Problema este că brainstormingul, vizează cantitatea (da ştiu "this is the point!") dar anulează aproape total calitatea. Nu ştiu cum, oameni, perfect competenţi profesional, în grup, adaugă la listă, idei care pur şi simplu nu funcţionează. Linia subţire dintre creativitate şi stupiditate pare a se şterge atunci când poţi să te "ascunzi" după regula "dacă comentezi la ce spun eu, eşti călăul ideilor".
Soluţia: Regula 80/20! Din toate ideile doar 20% merită atenţia noastră, aşa că eu, îi rog pe participanţi să genereze ideile individual, să le scrie pe o foaie de hârtie, iar la final să încercuiască 20% dintre ideile scrise care li se par lor mai interesante/fezabile, care vor da astfel aproape 80% dintre rezultatele pe care le căutăm. Aceasta tehnică, permite, prin eliminarea ideilor "mai puţin reuşite", alocarea unui timp mai larg pentru discutarea şi clarificarea ideilor care au rămas. Mai mult evităm generarea unei frustrări colective atunci când se renunţă la majoritatea ideilor şi inevitabil se va renunţa.
Problema: Dar cel mai frustrant pentru mine ca şi facilitator este, că presiunea de a genera idei se muta de pe individ pe grup, ceea ce permite, în realitate, celor mai mulţi să "lenevească", eşuând în a se gândi la o noua idee, pentru că oricum ceilalţi o fac pentru ei. E ca la un proces de bandă, stam toţi claie peste grămadă şi adaugăm, la intervale regulate o piesa pe banda, pentru că, întotdeauna exista "dorei" care să lucreze, alţii vor sta şi se vor uita la Dorel cum lucrează. Pentru ca pe banda, piesele vin în mod continuu se va genera fenomenul numit iluzia productivităţii în grup pe care profesorul Nijstad, îl descrie în lucrarea sa publicată în European Journal of Social Pshychology, 36, 31-48.
Soluţia: Acum imaginaţi-vă că fiecare are banda lui, dintr-o dată presiunea devine extremă şi individualizată, şi toţi ne vom transforma în "dorei". O dată ce ideile sunt generate individual, automat presiunea de a genera idei este individuală, mai mult, eu, de obicei solicit grupului ca fiecare membru să genereze cel puţin 20-50 de idei, pentru a crea astfel o banca de idei din care sa se poată selecta cele mai potrivite pentru tema în discuţie.
Sunt multe alte imperfecţiuni, pe care cei, cât de cât familiari cu brainstomingul, le cunosc sau au auzit de ele: gândirea de grup şi inhibiţia, par a fi însă cele mai frecvente simptome.
Cred însa că, principiul pe care se bazează fenomenul de aglomerare a debaralei părinţilor noştri "poate o mai fi bun la ceva" trebuie să îl aplicăm înainte de a arunca ceea ce Alex Osborn a creat in 1963. Asa că brainstomingul a fost disecat şi o parte din organe donate fratelui mai mare - brainwriting, pe care îl veţi găsi descris într-un articol viitor.
Până atunci pentru cei interesaţi vă recomand:
Puteți comanda cărțile noastre de la secțiunea Produse
