Articol scris de Janina-Diana Pașaniuc

Gary, propune o tehnică, structurată în 6 pași, pentru a răspunde veșnicei probleme, acum că avem ideile ce facem, el include astfel atât partea de planificare cât și de angajament în cadrul tehnici.

Scurta descriere a procesului

D – Determinați problema...

prin clarificarea și identificarea acelei "propoziții" care reflectă cel mai bine problema de rezolvat. El propune ca, alegerea definiției optime să fie făcută de către cel care "deține" problema. Gary, propune ca procesul să înceapă prin completarea întrebării " Nu ar fi grozav dacă...?".

A – Generarea de Alternative...

prin schimbarea registrului discuției, înlocuind întrebarea inițială cu una nouă "Care sunt modalitățile prin care ...?", pe care le notăm pe un flipchart.

N - Reduceți Numărul ideilor....

prin lipirea unei buline adezive sau bifarea ideilor care sunt pe placul fiecărui participant în parte. Propunerea lui este ca să dați fiecărui participant o bulină la 15 idei, dacă aveți în jur de 60 de idei, dați 4 buline, pe care aceștia le pot așeza asa cum cred de cuviință, variind de la toate la o idee, sau fiecare bulină la o idee diferită. La final se numără bulinele și se aleg primele 3-4 idei, care vor deveni soluții pentru problema definită anterior.

 C – Criteriu folosit...

pentru a selecta ideile rezultate de la etapa anterioară, va fi identificat împreună cu participanții criteriul de succes, printr-o nouă sesiune de brainstorming (repetați cei doi pași anteriori). Rezultatele astfel obținute se vor folosi ca și măsură pentru soluțiile propuse.

E – Evaluarea ideilor...

se va face structurând criteriile și ideile pe o grila de evaluare și folosind apoi ( ca la o matrice) fiecare idee în relație cu fiecare criteriu pe o scală de la 1 la 5. Identificați apoi care criteriu este mai important în relație cu interesul vostru ai ...Voila! El propune apoi, dacă e necesar, integrarea parțială sau totală a ideilor neselectate la pasul 3.

A – Planul de Acțiune

Orice proces de facilitare trebuie să se finalizeze cu un plan de acțiune, iar această tehnică nu face excepție de la structura "clasică". Valoarea unei sesiuni de brainstorming nu stă în numărul de elemente pe care le generezi ci în aplicarea deciziilor ulterior. Gary, propune realizarea unui plan de acțiune, clar, scris pe hârtie pentru a putea fi monitorizat ulterior.

Parere personala despre tehnica

• În primul rând îmi pare o tehnica de "bun simț" simpla și naturală. Dincolo de tehnică îmi place și siteul, clean, structurat, ușor de accesat.
  
• ma bucur să văd tehnici, un pic mai complexe decât cele care produc o listă lungă de idei pe o coală de flipchart
• votatul cu buline e o idee bună? Încă nu m-am decis! Săptămîna următoare o să scriu un post pe aceasta tema, pentru care o sa reflectez și o să mă documentez mai mult.
  

• nu întotdeauna cel care deține problema, este și cel care poate defini cel mai corect toate aspectele ei. Într-o organizație, diferite departamente au abordări diferite vis-a-vis de problemă. O abordare, cooperativă și integratoare a punctelor de vedere a tuturor celor afectați de problemă va genera cu siguranță o definiție completă, soluții cu potențial de rezolvare pe de o parte și de adoptare spre implementare de către grup mai mare.
• Gary, propune (un pic cam confuz din perspectiva mea) să se înceapă cu viitorul și (nu îmi este clar dacă am intuit corect pașii) apoi să se clarifice problema, prin completarea întrebării " Nu ar fi grozav dacă...?". Din experiența mea, un flux natural de gândire implică etapele trecut-prezent-viitor și nu invers, însă nu contest potențialul pe care îl are  abordarea de genul cum vreau să fie și apoi identificarea discrepanțelor. Cred însă că doar atât, nu va ajuta la înțelegerea corectă și profundă a problemei, ne ajută să identificăm ce lipsește nu și care sunt cauzele.
• idei scrise pe flipchart la brainstorming! Recunosc ca sunt inamica nr 1 a flipchartului, cel mai inflexibil instrument pe care l-am întâlnit vreo dată. Ce faci cu ideile puse pe flipchart? Va spun eu, NIMIC! Rămân acolo, statice și sfidătoare. Când începi selecția nu le poți grupa, combina, rescrie, etc...poți doar să le tai un marker negru (Doamne ferește cu roșu) și să le privești cu se zgâiesc la tine. Nu e mai simplu să le scriem individual pe cartonașe ca să putem să facem ce vor participanții cu ele. De ce trebuie să, supunem la un stres emoțional un participant, care își vede idea sfârtecată de un marker negru?!
• apreciez, faptul că în cadrul acestei tehnici, criteriul de selecție nu este impus, ci participanții decid care este acesta.În realitate ei sunt și cei care știu și cel mai bine acest lucru.
  

Dacă vreți să citiți descrierea autorului a tehnicii  DANCEA aici găsiți linkul.