Sunt iritată de multe lucruri pe lumea asta... asta e mă irit ușor. Și mai mult mă irită pseudo știința, simplificarea exagerată, "cântatul" după ureche, un model valabil oricui, rețete miraculoase care funcționează peste noapte.

Din păcate Modelul Grow, din perspectiva mea, se încadrează perfect în categoriile de mai sus iar cei care îl cântă au informații din materiale care nu au nici o legătura cu știința și cercetare.

• GOAL – defining what you want to achieve

• REALITY – exploring the current situation, relevant history and future trends

• OPTIONS – coming up with new ideas for reaching the goal

• WHAT/WHO/WHEN – deciding on a concrete plan of action

Poate ca eu sunt un pic "geek" dar cred cu tărie, că joaca de-a ceva când ești adult trebuie sa se termine atunci când vine vorba de acest sector training-facilitare-coaching  și să înceapă profesionalismul.
Profesionalismul nu trebuie să se măsoare în abilitățile de public speacking și "vrăjeala cu patos", trebuie să se reflecte în cunoașterea profundă, reală și să vina din experiența noastră directă cu "subiectul" abordat, traineri de "google" avem destui.

 Argumentele mele:

• săritul la stabilit obiective

Prima și cea mai mare greșeală care poate fi făcută în dezvoltarea personală este acea de ați stabili obiectivele ca și prim pas. Fundamental greșit, fără o înțelegere corectă a trecutului și a potențialului prezent, stabilirea obiectivelor are mare șansă de a fi o pierdere de vreme, pentru ca nu deținem o imagine, relativ obiectivă, despre noi. Noi, prin natura noastră umana, avem tendința de a ne evalua fie mai mult decât putem, fie mai puțin, iar această bază, pentru definirea obiectivelor va duce fie la obiective mult prea înalte și descurajante, fie la obiective care nu ne ajută sa ne atingem potențialul nostru. Întotdeauna trebuie să începem cu analiza trecutului, extragerea lecțiilor pe care le-am învățat, înțelegerea potențialului pe care îl avem și apoi pornind de la elementele date formularea obiectivelor de atins.

• model mecaniscist, cu o abordare lineara

un model mecanist, liniar și Newtonian, este nu numai, primitv, dar sfidează bunul simt. Eu nu sunt azi, ceea ce am fost ieri și nici ceea ce o să fiu mâine, evoluez și învăț din fiecare experiență pe care o trăiesc.Cel mai apropiat de sufletul meu, este abordarea lui Kurt Lewin, oamenii au o dezvoltare în spirală, în care fiecare pas este compus dintr-un cerc de planificare-acțiune-reflecție și apoi cercul se reia.

• este un model neștiințific, a cărui eficiență nu este dovedită, se folosește de tehnica one size fits all
  
• si mai rău aplică "personality profiling"

o tâmpenie care cică, pe baza unor teste stabilește profilul tău, care a provocat mari scandaluri inclusiv la Google (dacă va mai aduceți aminte, undeva pe la începutul acestui an, ei vroiau să de-a afară angajații pe baza potrivirii dintre ce vor ei și rezultatele de la test). Din punctul meu de vedere, testele de acest gen au iz de zodiac! Oricum văd că tot mai mult apar pe bloguri și site-uri care se vor a fi resurse, teste de acest tip cu 4 întrebări pe baza cărora îți detemină tot felul de abilități. Zău? Eu le recomand sa renunțe la manualele de psihologie din ani 30 și să mai citească ce zic institutele de cercetare din zilele noastre.