• pentru că această tehnică nu permite analiza premergătoare a tuturor ideilor și nu oferă participanţilor posibilitatea de a știi cu adevărat ce votează

Ceea ce nu reuşeşte aceasta tehnica, este să genereze cu adevărat dialogul între participanţi. O listă de idei și nişte buline lipite pe ele nu aș cataloga ca și proces de comunicare. De multe ori după ce participanţii votează, îi provoc prin atragerea atenţiei asupra unei idei care nu a ieşit la vot. De cele mai multe ori participanţii văd potenţialul acestei idei şi doresc includerea ei pe lista de idei selectate. Ce ar fi însă să provocăm astfel de discuţii pe toate ideile? E clar că votatul cu buline ( aș spune votatul în general) nu e o soluţie care să eficientizeze luare deciziei.

• pentru că dacă nu există un criteriu comun de votare, fiecare participant va vota conform criteriului propriu și deci într-o altă direcţie
  

De mult prea multe ori am participat la şedinţe in calitate de participant, la care am fost pusă în situaţia de a vota, fără a avea un criteriu comun. "Haideţi să alegem 3 cele mai importante idei din punctul fiecăruia de vedere!" nu este un criteriu. Unul din noi va vota pentru eficiență, altul pentru creativitate. Alegerea ideilor trebuie să fie făcută având în vedere aceleaşi repere.

• pentru că votatul nu e democraţie, nu e dialog și nici participare, e un instrument superficial, cu câştigători și pierzători

 Pentru a valida o decizie e nevoie de legitimizarea deciziei, care se poate realiza doar prin discuţii şi recizelarea ideii. Votarea cu buline nu permite nicio discuţie.

Eu folosesc acest proces doar pentru a vizualiza, monitoriza o posibila decizie și nicio dată ca decizie în sine.