Motive pentru care oamenii nu reusesc sa cada de acord, nivelul 1 informatie defectuos inteleasa
Există numeroase motive pentru care participanții, implicați într-un proces de luare a deciziilor, nu reușesc să cadă de acord. Ele însă pot fi grupate (aproape întotdeauna) în cel trei categorii de mai jos: Nivelul 1: Informație Nivelul 2: Experiență / Valori Nivelul 3: Factori externi
Ca și facilitator trebuie să știm să identificăm în mod corect, atunci când situația tensionată apare, în care din condițiile de mai sus se afla grupul. Pentru aceasta trebuie sa cunoastem toate aceste tipuri de neînțelegeri și abordările pe care le putem avea pentru a le depăși.
Nivelul 1: Informație
Primul nivelul de neînțelege, din perspectiva mea este și cel mai simplu de rezolvat dar și uşor de identificat. Frecvent, experimentez, fie eu, fie colegii mei situații în care auzim ce se verbalizează dar nu neapărat şi înţelegem. Greșeala pe care o facem cu toți este că atunci când cineva vorbește, după primele cuvinte, noi deja presupunem că știm ce dorește să ne comunice interlocutorul și nu mai avem răbdare să ascultăm cu adevărat până la capăt. Acum înmulțiți efectul exponențial și aveți imaginea aproape apocaliptică a a ceea ce se întîmplă într-un grup, care poate escala sau nu, depinde de voi ca și facilitatori.
Pentru a rezolva astfel de situații, în primul și primul rând facilitatorul trebuie să reducă viteza cu care se derulează conversația, ca nivel și avalanșă de idei, la un ritm mai lent, care poate părea pe moment ca un pas înapoi, dar este o investiție în viitor. Imaginați-vă un grup care crede că vorbește despre același lucru dar descoperă eroarea doar la planificare, toată investiţia de timp e dusă pe apa sâmbetei.
Este exact ceea ce mi s-a întâmplat într-o echipă de facilitatori competenți.
Am fost invitată să fac parte din echipa de planificare a unui curs de formare de formatori pe metoda Technology of Participation care urma să aibă loc în Germania. Echipa de planificare era formată din 6 facilitatori, cu expeință atât în implementarea metodei cât și în alte tipuri de abordări metodologice. Timp de 5 zile, am dezbătut am discutat şi ne-am dedicat întreg timpul petrecut împreună să găsim răpsunsul la întrebarea iniţială pe care noi am stabilit-o în comun "What actions de we neet to take to prepare and design this training course....?", totul parea a decurge în cel mai adecvat mod, cooperea era la ea acasă, disputele se rezolvau sincer şi deschis, până când în penultima zi grupul s-a separat în două tabere: una care susţinea că noi trebuie să fim cei care sa facem "designul" evenimentului şi alta care susţinea că "faciltatorii contractaţi" trebuie să fie cei care fac designul evenimentului! Evident, că şi eu m-am poziţionat în tabăra care credea că atunci când susţii un curs responsabilitatea ultimă îţi aparţine atuinci când vine vorba de designul evenimentului, e până la urmă o chestiune de stil, eu sunt o persoană dinamică, cum ar fi ca un "pămpălău" să îmi facă designul sesiunii mele. Acela a fost momentul în care ne-am blocat şi acolo am rămas până seara, când cineva din grupul "advers" a întrebat dacă putem să explicăm cu alte cuvinte care e problema noastră, când am explicat, ne-am dat seama că pentru noi design=instructional design ( toate exerciţiile descrise, asa cum se vor întampla ele), iar ceilalti au înţeles arhitectura evenimentului, un fel de schelet al agendei pe care trainerii urmau să îl umple cu activităţi. Ne-a luat o zi să ne dăm seama, că în prima zi, nimeni nu s-a sinchist să explice ce înţelegem prin design, pentru că "era de la sine înţeles!".
Pentru a rezolva astfel de siuaţii facilitatorii trebuie să încurajeze ascultarea atentă, împărtăşirea explicită de informaţii, explicaţii şi testarea presupunerilor prin verificarea sensului şi înţelegerea identică celm puţin a conceptelor critice.
Soluţia practică
Atunci când există neînţelegeri între participanţi de nivelul 1, eu procedez în felul următor:
- pornesc de la ceea ce am decis împreună, reconfirmarea deciziilor va acţiona ca un punct de legătură şi va reuni "taberele" spre soluţia finală
- apoi ridic problema dezacordului prin întrebarea "Unde se pare că nu ne înţelegem e....." şi rog fiecare parte să parafrazeze dezacordul, respectiv poziţia în care se află în acel moment. Participantii vor descoperi singuri, şi de obicei o fac destul de rapid care este problema, informarea defectuasa între părţi.
- notez ideile pe o foaie de flipchart, pentru ca ulterior să le folosim, fie pentru a sublinia faptul că în realitate întelegem acelaşi lucru, fie în cazul în care discuţia escaladează.
- Veţi şti că aţi rezolvat problema atunci când veţi auzi formulări de genul "A, deci asta vroiai să zici!", "Eu am înteles altceva...!", "De ce nu ai spus aşa!".
Înainte să rezolvati dezacordurile este foarte important să îl poziţionaţi la nivelul potrivit, şi cel mai simplu este să începeţi cu nivelul 1, în exemplul meu, ceea ce iniţial se arăta a fi un nepotrivire de experinţe, principii, s-a dovedit a fi o definire diferită a unui cuvânt. Despre cum rezolvă divergenţele de nivel 2, într-un articol viitor.
Acest articol are ca punct de plecare teoria lui Michael Wilkinson, legata de nivele de dezacord, asta pentru ca sunt sigura ca veti vrea mai mult decât atât.

