_{* tabelul de mai sus este o traducere din cartea  publicata de "Community at Work"}

Aceste doua procese sunt ca doi frati siamezi care nu pot si nu trebuie sa fie despartiti, doar inmanunchind cele doua procese putem ajuta grupul sa ajunga la rezultate cu impact.

Ce se intampla, imaginati-va discutia de luare a deciziei ca un diamant ( doua triunghiuri lipite la baza <|>)

In prima parte, Gandirea Divergenta, debuteaza cu o discutie politicoasa, gen lift, intre participanti, cand se arunca in fata pentru siguranta, doar solutiile evidente in rezolvarea problemei puse pe tapet. Ceea ce genereaza si o dorinta de a inchide discutia. Gata, e evident ca asta e solutia! Asta e o capcana, pe care grupurile, o intind fara sa vrea facilitatorilor, dorinta lor de a inchide discutia repede-repede.

Nu neg, ca acesta abordare poate fi un tip de proces acceptat de catre facilitator, doar atunci cand e evident ca nu poate sa existe o alta solutie viabila.

Va recomand insa, atunci cand problemele sunt complexe ( si poate de aia v-au si angajat) ca sa ajutati grupul se depaseasca dorinta de a ramane in familiar si sa exploreze noi posibilitati, care sunt  nepopulare si nefamiliare.  

Aceasta este  o doua  faza din prima parrte a diamantului. O puteti recunoaste foarte usor pentru ca grupul va avea interventii de genul: "Asta nu va functiona niciodata!" "E o prostie" "Nici gand", "E chiar stupid!". Daca nu auziti astfel de remarci, si sunteti sigur ca sunteti in aceasta faza, atunci Luna este in conjuctie cu Jupiter si  toate  stelele sunt in pozita justa in care grupul si-a inhibat caracteristica de a critica si inhiba generarea de idei.

Acum este momentul in care trebuie, ca si facilitator, sa incurajati, diversitatea si divergenta ideilor, acele idei care sunt poate incomplet dezvoltate, ideile care sunt diferite, etc.

In acesta faza trebuie sa urmati un procedeu "clasic" ( ii spunem noi). Ideile sunt generate, sunt postate pe perete, sunt eliminate duplicatele, clarificate apoi grupate in seturi care par sa aiba ceva in comun.  Teoria spune ca in practica e forte greu, ca participantii sa se desprinda de idea proprie si sa lucreze pentru binele comun. Cu cat vor fi mai multe idei (ceea ce e de dorit) cu atat participantii vor fi mai dezorientati, mai stresati, lipsiti de rabdare, se vor simtii neintelesi si vor simti nevoia sa se repete. Vor avea sentimentul blocajului si pierderii de timp. Daca se vor ridica voci care vor solicita "sa se revina la subiect" vor fi doar "o noua voce in multime" rar grupul decide sa actioneze rational in acest moment.

Pericolul cel mai mare in acest moment este - LUAREA DECIZIEI - de catre persona responsabila, chiar daca pare logic.

De ce? Sunt o serie de argumente:

1. Nu toata lumea e clarificata, si nu toata lumea e pregatita sa sustina aceasta decizie, in acest moment;

2. Se poate pierde increderea in aceasta persoana de catre restul grupului, rationamentul este simplu - "Daca stia ca asta e decizia pe care "noi" trebuie sa o luam de ce nu ne-a spus si ne-a facut sa ne pierdem timpul?"

E clar ca in acest model ideal Gandirea Divergenta e urmata de Gandire Convergenta nu functioneaza in viata reala chiar asa. Ce lipseste?

Asta in episodul 3 al Diamantului luarii deciziilor.