Atunci cand constrangerile afilitative exercita o influenta puternica asupra membrilor grupului, este foarte probabil ca acestia sa  nu recurga la o abordare vigilenta in relatie cu sarcina. Una dintre regulile care intra in “vigoare”, in opinia lui Janis, este evitarea pedepsei, pastrarea armoniei in grup.
Janis a descris o serie de abordari pentru evitarea acestui fapt. Printre ele se numara si activitati prin care se aloca prin rotatie un rol de critic in cadrul grupului, cei care au opinii “puternice” sa evite monopolizarea discutiei, membrii grupului sa analizeze  si cu alti experti in domeniu, care nu sunt membrii ai grupului, solutiile care sunt de luat.
 Ca o sumarizare, potrivit pentru un grup, pentru a iesi sau evita astfel de situatii, este analizarea perspectivelor diferite, jocul de-a avocatul diavolului, abordari care sa se reflecte in urmarirea obiectivelor celor doua parti, chiar daca acestea sunt in conflict, focusarea pe urmarirea obiectivelor.
Una din provocarile care apare e legata de gasirea acelor modalitati prin care sa se recunoasca ca da, fiecare individ are nevoi afilitative, dar ca nu se poate sacrifica interesul unei decizii informate doar pentru armonia grupului. Acum intra in discutie teoriile cale(path)-obiectiv ale lidershipului (House si Dessler, 1974), in care se pune accentul pe stilul de interactiune care sa raspunda nevoilor de lidership dar si acordarea suficientei atentii la sarcina de indeplinit.
Doar un stil care sa ofere suport poate sa imbunatateasca performanta grupului, mai ales cand e vorba de membrii care nu au suficienta incredere in abilitatile proprii si pronuntate nevoi de afiliere.  Si in acest caz, trebuie intarit comportamentul de focusare pe sarcina decat pe  promovarea de relatii pozitive.