Atunci cand constrangerile emotionale activeaza astfel de reguli emotionale, controlul si gestionarea nevoilor personale devine motorul si modul de interactiune principal, opunandu-se  procesului de luare a deciziilor care are la baza judecata de valoare si reduce drastic vigilenta grupului.

Trei paterne de comportament se afiseaza:

• evitare defensiva, in alte cuvinte nu luam decizia

• hipervigilenta sau orice alta opinie este vazuta ca si nerealista

• sprijinirea unei alternative care sa nu aduca prea multe sau chiar deloc obiectii (Janis, 1977)

Primele doua comportamente, abordate deja in relatiile cu constrangerile cognitive, au ca rezultat fluctuatia intre perceptia de inadecventa si incapacitatea de a lua decizia justa, rationala. In contextul de fata, aceste mecanisme de raspuns reprezinta modalitati de influenta a interactiunii intr-un mod perceput ca si avantajos, portretizat de Poole, Folger si Stutman (2001), ca o forma de dominanta sau control asupra problemei.

Pe scurt, partile aflate sub influenta constrangerilor egocentrice, in mod deliberat evita sa foloseasca proceduri care vizeaza rezultate eficiente in favoarea celor care servesc in mod direct intereselor proprii. Mai mult aplicarea unor astfel de “reguli” , care desconsidera sentimentele si opiniile celorlati, contribuie in mod semnificativ la deteriorarea relatiilor. Discutiile se transforma intr-o batalie de orgolii, in care participantii sunt prinsi in ciclu de ostilitate sau retragere distructiv care nu poate decat sa escaleze.