Cea mai larg cercetată explicaţie este cea legată de rolul informaţional al grupului, teoria argumentului convingător (persuasive arguments theory) (Burnstein & Vinokur), care susţine că înainte de a exprima o atitudine sau a face o alegere, fiecare persoană trece printr-un proces cognitiv prin care găseste agrumente fie în favoarea, fie împotriva alegerii făcute. În conformitate cu această linie de raţionament, atunci când membrii grupului formulează alegerile făcute, fiecare membru iniţial se bazează pe un set oarecum diferit de argumente pentru sau împotriva subiectului. Însă, atunci când membrii grupului discută despre un subiect, apar noi argumente care nu au fost identificate la nivel personal. Teoria argumentelor persuasive susţine că polarizarea atitudinii este o consecinţă a expunerii membrilor grupului la aceste informaţii suplimentare.

Bibliografie

1. (1997). Group Communication. Oxfordshire, OX UK: Taylor & Francis Ltd..

2. Moscovici, S., & Zavalloni, M. (1969). The group as a polarizer of attitudes. Journal of Personality and Social Psychology 12, 125-135

3. http://en.wikipedia.org/wiki/Group_polarization

4. http://uchicagolaw.typepad.com/faculty/2005/12/polarization_pl.html

5. Rothwell, D. J. (1986). Risk-Taking and Polarization in Small Group Communication. Communication Education, 35, 182-187.

6.http://www.spring.org.uk/2009/09/group-polarization-the-trend-to-extreme-decisions. php

7. The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology, Edited by: Antony S. R. Manstead and Miles Hewstone, eISBN: 9780631202899, Print publication date: 1996